Țările UE au distrus vaccinuri COVID-19 în valoare de 4 Miliarde de Euro

Getting your Trinity Audio player ready...

O analiză recentă realizată de POLITICO a dezvăluit că țările Uniunii Europene au distrus cel puțin 215 milioane de doze de vaccinuri COVID-19, ceea ce reprezintă un cost estimat la 4 miliarde de euro. Aceste vaccinuri, achiziționate în perioada de apogeu a pandemiei, au fost ulterior aruncate, fie datorită expirării, fie din cauza lipsei cererii.

Estonia se află în fruntea clasamentului pentru numărul de doze de vaccin aruncate per capita, urmată îndeaproape de Germania, care a eliminat cel mai mare volum brut de vaccinuri. România se situează sub media europeană, pe locul 13, cu 0,51 doze de vaccin aruncate raportat la cap de locuitor. Germania, spre exemplu, a raportat că avea alte 120 de milioane de vaccinuri în depozit în iunie 2022, iar introducerea de noi versiuni de vaccinuri adaptate la cele mai recente variante de coronavirus a învechit stocurile existente.

Această risipă de resurse financiare și medicale a generat îngrijorări, mai ales în contextul contractului semnat de UE cu Pfizer și BioNTech pentru achiziționarea a 1,1 miliarde de doze. În ciuda lăudelor inițiale, mărimea și momentul acordului au devenit problematice pe măsură ce pandemia s-a diminuat, iar eforturile de donare a vaccinurilor excedentare au fost zădărnicate de scăderea cererii și de probleme logistice.

Contractul cu Pfizer a fost renegociat de Comisia Europeană sub presiunea țărilor UE care se confruntă cu excesul de vaccinuri. Polonia și Ungaria, de exemplu, au refuzat să accepte mai multe vaccinuri și se confruntă cu procese legale din partea Pfizer pentru neplata acestora. În România, procurorii au solicitat ridicarea imunității fostului prim-ministru și a doi foști miniștri ai sănătății, susținând că achizițiile excesive de vaccinuri au cauzat statului daune de peste 1 miliard de euro.

Între timp, contractul revizuit cu Pfizer obligă țările europene să continue achiziția de vaccinuri cel puțin până în 2027. Această situație ridică întrebări serioase despre eficiența planificării și gestionării crizei de sănătate publică la nivel european.